Biserica „Cuvioasa Parascheva” (Metocul Maicilor) din Iași este o biserică ortodoxă din municipiul Iași, care a fost construită în anul 1792, pe locul unor biserici mai vechi cu același hram.
Lăcașul de cult este situat în centrul orașului Iași, pe str. Pasajul Maxim Gorki nr. 1, în spațiul dintre Bulevardul Independenței și strada Lăpușneanu, lângă fosta reședință domnească a lui Alexandru Ioan Cuza (astăzi Muzeul Unirii din Iași). Ea are hramul Sfintei Cuvioase Parascheva (14 octombrie). Pe lângă acest hram, este cinstit ca al doilea ocrotitor Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, chiar dacă nu se păstrează documente în acest sens și nici o dată a stabilirii acestui hram.
Târgul Iași, în secolul al XVII-lea, în partea de nord avea o mahala care se numea Muntenimea de Sus, locuită de meșteșugari și negustori. În mahala se găsea un maidan, unde se făceau schimburi de mărfuri. Lângă Biserica Banu, meșteșugarii și negustorii mahalalei Muntenimea de sus, au ridicat o biserică de piatră și cărămidă, pe locul unor biserici mai vechi ridicate în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva. Așadar, comercianții și meseriașii acestei zone au vrut să aibă o bserică a lor, așa cum și alte bresle muncitorești aveau (de aici și denumirile altor biserici din Iași: Curelari, Talpalari, Blănari-Vulpe etc.). Cu toate acestea, de această biserică se leagă și numele unor personalități ca Mihail Pascu Postelnicul și Vasile Rosseti, ca spijinitori și înzestrători ai acesteia.
După Pacea de la Iași dintre turci și ruși, din 1792, biserica meșteșugarilor și a negustorilor este sfințită, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, în cinstea sfintelor ei moaște care se păstrau atunci în biserica „Trei Ierarhi”, închinată Locurilor Sfinte. Anul 1792 este menționat și de o mică inscripție exterioară metalică în partea de răsărit a bisericii. În timpul Mitropolitului Iacob Stamate, aceasta intră sub Mitropolia Moldovei.
Numele de „Metocul Maicilor” provine de la faptul că, în 1803, mitropolitul Veinamin Costachi, cu prilejul înființării primului seminar teologic din țară la Socola, aduce de acolo câteva monahii care au locuit în chiliile ce s-au ridicat în jurul bisericii acesteia. Pe timpul domniei lui Alexandru Moruzi (1802-1807), maicile sunt mutate la Mănăstirea Agapia.
Altă denumire a acestui lăcaș de cult este „Biserica lui Cuza” pentru că a făcut parte din curtea palatului domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Biserica este construită din cărămidă și piatră, pe plan treflat, cu acoperișul în șarpantă. Ornamentația exterioară este bogată, în stil baroc, având șase ferestre. Intrarea se face printr-un pridvor spre miază-zi.
În interior, biserica nu a avut pictură. Pe cele două calote ale naosului are zugraveală în apă. Catapeteasma este din lemn sculptat și icoana Cinei de Taină este în stilul picturii italiene. Restul icoanelor din catapeteasmă sunt în pictura post-bizantină, lucrate de meșteri zugravi din prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Dintre obiectele de artă enumerăm: Potirul de argint din anul 1795; Evanghelia, ediție de Râmnic, din 1784; Evanghelia Mare de la Mănăstirea Neamț din anul 1821; Chivot de argint din 1824.
Dintre obiectele istorice enumerăm: jilțul domnesc al primului Domnitor al Principatelor Unite Alexandru Ioan Cuza; epitaful cusut în fir în 1880 de schimonahia Eupraxia Vîrnav; amvonul sculptat în lemn de la începutul secolului al XIX-lea.
Biserica Metocul Maicilor, până la secularizarea averilor bisericești, era în administrarea Mănăstirii Văratec, iar de la anul 1864 până în 1892 a fost trecută sub administrația orașului Iași, care plătea slujitorii.
Prin legea clerului mirean din 1892, biserica Metocul Maicilor revine în patrimoniul Mitropoliei Moldovei, care o declară de sine stătătoare, având personal permanent de slujire.
Prin legea de organizare a Bisericii Române din 1925, biserica Mitocul Maicelor a fost afiliată parohiei Banul din Iași.
Biserica Metocul Maicilor se mai numește și „Biserica lui Cuza”, deoarece a făcut parte din curtea Palatului Primului Domnitor al Principatelor Unite și a slujit drept Capelă. În chiliile Mitocului Maicelor s-au desfășurat activități didactice de către maici și elevi, s-au adăpostit studenți și străini veniți din alte părți ale țării.
La împlinirea unui secol de la Unirea Principatelor Române (1959) biserica a fost restaurată în exterior, căci ajunsese în stare de ruină după cel de-al doilea război mondial.
În 1966, a fost reparată în exterior, zugravită, i s-a reparat acoperișul, a fost înlocuit stâlpul de susținere a crucii de pe turla clopotniței. Cheltuielile de reparație s-au făcut cu sprijinul Mitropoliei Moldovei și donațiile credincioșilor. Sfatul Popular al orașului Iași a lucrat pavajul înconjurător.
Din anul 1990 a slujit aici pr. Mircea Stoleriu: 1990-1997, Pr. Prof. Gheorghe Popa: 1997-2002, pr. Prof. Petre Semen: 2002-2015 (profesori la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași), iar în prezent slujesc Pr. Mihai Barna și Pr. Nicodim Petre, responsabili de proiecte pentru tineri în cadrul Arhiepiscopiei Iașilor.
În anul 2004, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași, având codul de clasificare IS-II-m-B-04082.
La data de 01 februarie 2015, la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan SAVU, biserica devine Paraclis Mitropolitan, subunitate a Centrului Eparhial Iași, și este locul de întâlnire al multor tineri. Aceste întâlniri au forme variate, de la agapele de după Sfânta Liturghie, slujbele din programul săptămânal și repetițiile pentru cor, până la conferințele cu invitați speciali, cateheze și reuniuni ale copiilor, tinerilor și organizatorilor taberelor creștine din Arhiepiscopia Iașilor.
